sâmbătă, 4 iulie 2009

M-am intors

A venit mult asteptata vacanta si pe strada mea. Am un program care se raporteaza la ceea ce vreau si imi place sa fac si nu la ce trebuie sa fac.
E cald, foarte cald, dar intotdeauna mi-a fost mai bine asa decat in zilele reci.

Ieri a murit un vecin. Nu o ruda, nu un prieten - un simplu vecin- pe care il vedeam venind sau plecand de acasa fericit sau abatut, cu care in 99% din situatii n-am schimbat decat un salut, dar a carui moarte m-a afectat profund. Am fost si eu si am aprins o lumanare, am ascultat-o pe cumnata lui cand povestea cum zilele trecute radeau in curte, la un gratar si am picat pe ganduri. Acum era atat de vanat, atat de teapan, atat de... mort! Ce e omul? Un trup si un suflet. Un trup fara suflet e un cadavru. Dar un suflet fara trup?
O viata intreaga cautam sa fim mai frumosi, mai ingrijiti, mai bogati si mult prea putin ne intereseaza sa fim mai frumosi sufleteste. Ne uitam atat de mult la ambalaj! E ca si cu frumusetea trupeasca - de cele mai multe ori, sau , mai bine zis, cei mai multi dintre noi, pun accent pe frumusetea fizica si judeca oamenii in functie de aceasta. Dar uita ca e doar un ambalaj, iar cei carora le lipseste nu au nici o vina si mai ales, cei care se bucura de ea nu au nici un merit.
De ce ne preocupa atat de mult sa avem bani in exces, masini, haine de firma, bijuterii scumpe .. cand noi ajungem tot in pamant? Si-mi spun unii ca nu au vazut minuni. Sa se uite la un cadavru. Uite o minune: un om frumos, bogat, cu influenta, sfarseste intr-un cosciug, asemeni unuia urat, sarac, pe care nimeni nu dadea doi bani.
E atat de greu sa nu mai fim asa superficiali? Se pare ca da... Cati dintre noi mai rostesc o rugaciune, cati dintre noi gasesc timp pentru o slujba la Biserica? In nici un caz toti. Dar .. cati dintre noi mor?

4 comentarii:

  1. Superficialitatea apare ca rezultat al esecului de a trece peste suferinta si rezultat al fricii de a nu suferi dinou.
    Desi in realitatea acesta fuga de suferinta duce la o mai mare suferinta.

    Daca fugi de bani ajungi bogat cu sufletul si multumit de viata si sa apreciezi faptul ca esti un cadavru ca toti din jur , realizezi clipa , vezi iadul care il acecepta oamenii in fuga lor catre "frumos" "bine" "fericire" desi nu vad ca ceea ce numesc ei "bine" "fericire" "frumos" de multe ori distrug prin invidia si frica lor interna care rabufneste ca un cutit infipt in om.

    Ajungem sa criticam oamenii pentru ce gandesc , cum gandesc , sa ii judecam dupa cum gandesc , dar uitam sa ne uitam la ei la calitatile lor acelea care le au.

    Iubirea a ajuns o afacere , o selectie ca la loterie care pe care dupa "preferinte" , ajungi in final sa te intrebi cand ai suflet "oare merita acesti oameni iubire?".

    Si asa se ajunge la purul fapt ca oferi un zambet si ti se ofera o gluma de prost gust pentru ca alte persoane "rad" iar tu cel care simte cu sufletul ajungi sa fi ranit de glume superficiale , pentru ca din suferinte sufletul creste si invata sa aprecieze dar nu poate ierta aceea reactie care a adus intreaga lume in haos si durere.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt de acord cu ceea ce ai spus in primul paragraf, dar acea superficialitate, este numai aparenta. In stare manifesta e superficialitate, in stare latenta nu e superficialitate.


    "Iubirea a ajuns o afacere , o selectie ca la loterie care pe care dupa "preferinte" , ajungi in final sa te intrebi cand ai suflet "oare merita acesti oameni iubire?"

    Cata dreptate ai! Unii dintre noi, sau poate, noi toti, uneori, uitam sa iubim din toata inima, neconditiona si ne ghidam dupa principiul cost-beneficiu, cu sau fara implicatii financiare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Andreea, stiu ca ai avut probleme cu intrarea pe blogul meu,Nu ai fost banata sau ceva. Era din cauza host-ului,,, acuma poti intra?

    RăspundețiȘtergere
  4. Am inteles ca nu eram banata... S-a rezolvat acum, Victoria.

    RăspundețiȘtergere