Am invatat sa pun in balanta si sa apreciez doar lucrurile cu adevarat importante.
Am invatat sa nu iau in seama ambalajul peiorativ cu care imbraca ceilalti, din rautate, nestiinta sau prostie, credinta si implicit valoarea.
Am invatat sa arunc orgoliul care prisoseste, sa spun si sa arat celor dragi ca imi pasa.
Am invatat sa nu ma umflu in pene cand munca imi este apreciata si sa nu ma impiedic de pareri potrivnice cu ceea ce cred sau imi doresc.
Am invatat sa vad lumea si prin ochii celorlalti.
Am invatat sa nu ma simt niciodata jenata de cuvinte ce nu-mi ies pe gura sau de gesturi pe care nu le-am facut, desi acestea din motive de proximitate fizica sau prin faptul ca mi-ar fi adresate ar crea o legatura cu mine.
Am invatat sa nu inghit rationamente nemestecate.
Am invatat sa tac. Tacerea, vazuta de Cicero si William Hazlitt ca arta a conversatiei si de Josh Billings ca unul din cele mai dificile argumente de combatut e o desavarsire spre care, in neputinta de a o insusi, am tins intotdeauna inconstient.
Am invatat sa nu concurez decat cu mine insami.
Si cate mai sunt de invatat... Pentru ce am invatat pana acum, multumesc !
luni, 19 ianuarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Când vezi lumea prin ochii celorlalţi cum îţi dai seama care e lumea văzută prin ochii tăi?
RăspundețiȘtergereLeonid, buna observatia. O sa corectez.
RăspundețiȘtergerePentru a evita subiectivitatea inerenta lumii vazute prin proprii ochi, imi permit sa imprumut uneori altii:)
Uneori o sa constati ca doar ti se pare ca ai invatat! :)
RăspundețiȘtergere@Crengu
RăspundețiȘtergereBa mai mult, o sa si uit ce am invatat. Nu o data mi s-a intamplat.
Dar, din fericire, in general reusesc sa ma deprind cu ceea ce invat.