Last Christmas

N-am crezut niciodata in Mos Craciun. Am stiut intotdeauna cine se ascunde in spatele sacului cu cadouri. Si nu-mi era de ajuns sa stiu eu. Incercam sa-mi conving si colegii de la gradinita; aduceam chiar si argumente, iar unele colege incepeau sa planga. Imi pareau naivi. Am fost si eu copil, m-am comportat copilareste, dar am trait intotdeauna cu senzatia ca sunt cel putin mai matura.

Acum imi pare rau ca nu stiu cum e sa crezi in Mos Craciun, ca n-am adormit cu gandul la nametii pe care ii strabate Mosul in drumul spre mine si vecinii, prietenii mei, ca n-am invatat sa cresc incercand sa fiu asemeni Mosului, sa ofer fara sa astept, sa ofer cui nu (mai)asteapta.

Craciunul trecut a fost singurul pe care nu mi l-am dorit. Mi-l imaginam lipsit de esenta si culoare; intr-un univers colorat la propriu si la figurat, eu- privind inspre mine si ale mele; totul cenusiu si confuz.

Dar viitorul m-a contrazis. Un pahar cu sampanie, un blues, un fior, un zambet au fost ingredientele pentru sarea si piperul Craciunului trecut. Last Christmas.