Ploua zgomotos. Totul e ud, totul se scurge. Doi- trei tanci pe-afara isi cara hainele de pe ei spre casa, cerul isi ineaca amarul, picaturile de ploaie se arunca in bratele pamantului, se lovesc, iar apoi mor; se sinucid. Si lacrimile curg.
Ninge abundent. Aerul se lasa dominat de mii de fulgi jucausi. Copii in toata valea alearga nebun si chicotesc. Danseaza in ritmul fulgilor. Orele stabilesc ritmul vietii.
Intr-un tarziu, un om de zapada cu un zambet rigid isi micsoreaza statura, cucerit de soarele inca stapan. Si inimile se topesc.
E noapte. Norii aproape transparenti dezvaluie cu grija fata lunii. Cateva case ucise de-a felinarelor absenta si vreo doi-trei copaci tacuti se aliniaza sub privirea noptii. Doar cateva fire de iarba indraznesc sa faca plecaciuni in fata prezentei vantului. In rest, liniste. Si gandurile tac.
miercuri, 26 noiembrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Daca nu te-as fi cunoscut as fi crezut ca esti adepta a paganismului, oricum foarte frumos!Felicitari
RăspundețiȘtergere"For a thousand years we have walked away from the gods of our own blood, trying to replace them with some asian saviour, and his alien hebrew desert-soul, but at any time we only need to stop, to return to living in harmony with our European nature." Varg Vikernes
Multumesc, ma bucur ca ti-a placut.
RăspundețiȘtergereSi eu ca inca mai exista fete ca tine
RăspundețiȘtergereFrumos. Felicitari! De ce nu le-ai scris sub forma de versuri? Oricum...bine gandit si bine punctat. Mesajul este unul clar si frumos. Bravo inca odata>:D<
RăspundețiȘtergere@Silviu:
RăspundețiȘtergereNu stiu exact de ce nu am folosit versuri, cred ca mi-a fost mai la indemana asa. Dar o iau ca pe o misiune si o sa incerc sa transmit aceeasi idee, in versuri; daca-mi place ce iese, postez pe blog.
Multumesc!
Mihai, nu mai exista fete ca mine. Fiecare dintre noi e unic:D