Despre ingeri

Am recitit azi fragmentul ce incheie cartea "Despre ingeri" a lui Andrei Plesu pe care, spre rusinea mea, nu am citit-o integral.


"S-a spus mereu ca ingerii sunt "dublul" ceresc al omului. Sintem mereu insotiti de "modelul" nostru, de portretul nostru imbunatatit. Si sintem- sau in orice caz, ar fi bine sa fim- intr-un dialog permanent cu posibilul acestui portret. Ingerul ofera fiecaruia din actele noastre reperul epurei lui, adica desenul lui ideal. Langa fiecare "este", ingerul asaza un "cum ar trebui sa fie". El conjuga neobosit, la optativ, curgerea vietii noastre, asa cum am face-o noi insine daca am fi in conditia lui."

Dar, zic eu, langa "cum ar trebui sa fie" trebuie sa existe si "cum nu ar trebui sa fie". Adica langa inger, trebuie sa existe si un "inger".
Important e pentru care dintre ei ai ochi.Vezi binele sau vezi raul.
Ceea ce imi aminteste de faptul ca(se spune in antichitatea greaca) mama unui athenian isi avertiza fiul sa nu intre in viata publica: "Daca spui adevarul, oamenii te vor uri, iar daca spui minciuni, te vor uri zeii. Dar nu poti sa spui decat adevaruri sau minciuni. Asadar, fiul meu, vei fi urat fie de oameni, fie de zei."
Dupa un moment de gandire, fiul i-ar fi raspuns astfel: "Daca spun adevarul, zeii ma vor iubi, iar daca spun minciuni, ma vor iubi oamenii. Asadar, voi fi iubit fie de zei, fie de oameni."

Esti ceea ce vezi.