Cand am plecat in urma cu doi ani la facultate intr-un alt oras, eram convinsa ca o sa-mi fie greu; ca eu sunt foarte atasata de familie si de prietenii vechi si ma gandeam cu groaza cam cat de diferita intr-un sens negativ mi se asterne in fata viata..Am plecat. Nu, spre mirarea mea, nu am plans nici acasa, inainte sa ies pe usa si nici la gara- oricum, la cate bagaje aveam, era aproape imposibil sa te gandesti la altceva.
Curios, in cei 2 ani petrecuti acolo pana acum, mai mult mi-a fost dor de oras decat de mama si de tata. Mi-era dor de parcuri, de locurile pe care le frecventam, poate pentru ca prieteni am gasit si aici. Si uite asa, eu nu visez ca mai toti, sa dau navala in capitala la colaci calzi, ci ma straduiesc sa termin facultatea cu bine si sa ma intorc in al meu...Buzau.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu