Despre avort

Stim- Ceausescu, nenorocitul unora, salvatorul altora, a interzis avortul. Cu sau fara voia lui, avortul era un fenomen real, chiar daca nu legal. Acum e legal; se pune intrebarea "este si moral"? Ori ne mai intereseaza moralitatea? In lumea asta care, in lupta ei acida impotriva discriminarii- in care icoanele ce reprezinta majoritatea deranjeaza minoritatea(minoritatea...reprezentata numai de Cultul Adventist de ziua a 7-a, de vreme ce toate celelalte culte minoritare din Romania si-au dat acordul pentru pastrarea icoanelor in scoli- in fine, asta e o alta discutie), in care se organizeaza parade gay(se pare ca ceea ce sociologii numesc devianta negativa e "ocrotit de lege" sa spun asa)....in lumea asta, spuneti-va parerea- peste cati ani vor avea zoofilii drepturi? Acum nu.. pentru ca explicatia truista ca... animalul nu-si poate da acordul, inca e bine inteleasa. Insa o posibila stire prezentata la jurnalul de seara "In urma cercetarilor, s-a constatat ca animalele nu percep devianta data de un act sexual cu o fiinta umana, si nici nu sunt afectate negativ de o astfel de experienta" mie nu-mi pare deloc imposibila, iar o astfel de revelatie i-ar cruta pe faptasi atat de rigorile legii, cat si de eticheta de deviant de care "s-au bucurat" pana la momentul respectiv. Fireste, o parada a zoofililor ar fi cireasa de pe tort.
Sa revenim din sfera posibilului in cea a realului, unde incercam impreuna sa vedem daca putem sau nu putem sa vorbim despre "viata", "fiinta umana" in ceea ce priveste copilul nenascut. http://www.kids-shop.ro/articol.php?articol=2
http://www.youtube.com/watch?v=MW5OGp2rz84
Eu vad conexiunea dintre viata si avort...oare doar eu?
Va recomand un filmulet intitulat sugestiv "Strigatul mut"- inainte de a ajunge chiureta la fat, acesta deschide gura si se zbate..
Sunt multe de spus in ceea ce priveste avortul. Inchei insa prin a va povesti ceva: in perioada ceausista, o femeie insarcinata incerca sa avorteze acasa, cu ajutorul unor bai si diferite ceaiuri. A visat-o intr-o noapte pe fata ce o purta in pantece, insa pe la 16-18 ani. Era imbracata in galben, iar ea, femeia insarcinata, ii rupea pielea de pe umar; fiica sa a intrebat-o:"de ce mama, ca ma doare!" S-a hotarat atunci sa pastreze copilul. Aceasta fata, pe care a vrut s-o avorteze, e prietena mea cea mai buna. E cea care stie ce simt inainte sa-i spun, e cea in bratele careia imi trece supararea. Ganditi-va la copiii avortati atunci cand va simtiti singuri, ganditi-va la cei pe care i-ati fi putut avea alaturi.
Am uitat un amanunt- culoarea preferata e Elenei e galbenul si incerc, in fieacare an, de ziua ei, sa-i daruiesc flori galbene. Gata, deja mi-e dor de ea...