Intr-una din zile(le)..

Sa asculti obsesiv o piesa de dragoste, clipe in care traiesti doar retraind, sa zambesti , nu cu lacrimi in ochi, le-a trecut vremea, dar oftand adanc, sa fii aici si totusi altundeva. Sa nu mai vrei sa te accepti dar sa nu ai unde sa evadezi. Sa strigi, dar sa te auda aceiasi patru pereti.
Si nu mi-a placut niciodata sa-mi plang de mila; si stiu, stiu ca a fost alegerea mea, dar asta am crezut ca trebuie sa fac. Mi-a fost greu sa te vad plecand. N-am stat sa vad trenul plecand; m-am intors. O camera goala. Desi C. era acolo. Lipsea ceva. Lipsea privirea ta. Ma simteam altcineva sub ochii tai.
M-am inselat. Sufletul meu ascunde lacrimi inca nestiute de ai mei obraji; si nici nu le las. Inspir adanc. Si strang din dinti; imi ascut privirea. N-are rost...

Nu te-am inteles, acum stiu. Dar daca ai sti, ti-ar mai pasa? Ai mai tresari?

Da, intre timp am uitat de toate astea; am iesit in oras. A fost frumos. Dar mi s-a parut ca te vad. M-am uitat insistent; si tu parca ti-ai intors privirea spre mine; nu-mi dau seama exact- era destul de intuneric. Iar tu aveai o palarie; tie iti plac palariile. Iti venea bine. N-as fi crezut sa-mi placa un barbat cu palarie. N-as fi crezut sa-mi placa un barbat in costum. Si totusi, tu m-ai facut sa-mi placa. Erai usor nebarbierit- exact cum imi placea mie. Stiai asta? Nu erai singur. O tineai de mana. Cine e ea? Acolo eram eu. Acolo, langa tine.

Erai tu? Sau te vad in orice barbat? Nu.. n-ai putea fi in orice barbat. Nu esti oricine.

Iti scriu, si totusi doar scriu. Nu vei citi...

Dar scriu, ca sa am cum sa pun punct. Macar aici, dupa ce imi insir gandurile ... la final sa pot pune punct. La propriu. In speranta ca asta va fi impulsul de a o face si la figurat. Trebuie. Pot sa fac asta. Nu e prima data. Gata. Pun si nenorocitul ala de punct. E asa mic... si pare tare semnificativ- doar i-am rezervat cateva randuri bune - ala e chiar punctul?