Ieri, in tren- somnoroasa, cam agitata(oricat de ciudat ar suna....am baut un capuccino "cam tare"), poate si plictisita. N-aveam cu mine nici o carte sa citesc, nici macar casti sa ascult ceva muzica, desi nu ma indeletnicesc cu cele casti. Ma uitam - ba pe geam, ba in tren - la porumb, stalpi, floricele, camp, la cel de langa mine care dormea; si tot asa.
Si vad la un moment dat pe usa "Compartiment supravegheat video". Mi-a trecut plictiseala; si ganduri si iar ganduri- despre discrepanta dintre "afara" si "inauntru"; dintre ciobanul cu barba neingrijita si haine murdare ce se vedea in departare si acea supraveghere video.
Poate ca ciobanul s-ar fi simtit important sa fie "supravegheat" video; poate si eu daca as fi avut pana-n 12 ani, m-as fi simtit vedeta. Dar eu m-am simtit urmarita.
Si cred ca mergem inspre superficialitate- gesturile, privirea, gandurile chiar, felul in care ne raportam la lume si viata, la noi insine...toate ne sunt regizate de prezenta acelei camere . Este dovedit faptul ca ne modificam comportamentul, reactiile in momentul in care suntem priviti. Cum e cand stii ca vegheaza "ochiul magic" al camerei, cand nu stii in ce moment ai putea fi privit si in care nu? Din ce in ce mai superficiali.
Eu numesc asta involutie.
Cum e comunicarea intre doua persoane intr-un astfel de compartiment si cum e a acelui cioban cu nevasta lui de acasa? Care din cele doua depaseste stadiul verbalizarii? Ce ziceti?
Si vad la un moment dat pe usa "Compartiment supravegheat video". Mi-a trecut plictiseala; si ganduri si iar ganduri- despre discrepanta dintre "afara" si "inauntru"; dintre ciobanul cu barba neingrijita si haine murdare ce se vedea in departare si acea supraveghere video.
Poate ca ciobanul s-ar fi simtit important sa fie "supravegheat" video; poate si eu daca as fi avut pana-n 12 ani, m-as fi simtit vedeta. Dar eu m-am simtit urmarita.
Si cred ca mergem inspre superficialitate- gesturile, privirea, gandurile chiar, felul in care ne raportam la lume si viata, la noi insine...toate ne sunt regizate de prezenta acelei camere . Este dovedit faptul ca ne modificam comportamentul, reactiile in momentul in care suntem priviti. Cum e cand stii ca vegheaza "ochiul magic" al camerei, cand nu stii in ce moment ai putea fi privit si in care nu? Din ce in ce mai superficiali.
Eu numesc asta involutie.
Cum e comunicarea intre doua persoane intr-un astfel de compartiment si cum e a acelui cioban cu nevasta lui de acasa? Care din cele doua depaseste stadiul verbalizarii? Ce ziceti?
Postări
te credeau la "big brother", ce mai..:))
RăspundețiȘtergere